Caracteristicile timpului – partea 2
O alta afirmatie este cea a lui Al-Hasan Al-Basri, care a spus ca omul nu este altceva decat un numar de zile, iar atunci cand trece o zi, aceasta ia cu ea o parte din el.
Va veni timpul cand cei care sunt neglijenti cu privire la valoarea sa vor realiza cat de pretios si de valoros este acesta. Din pacate, va fi prea tarziu pentru a se mai putea face ceva in aceasta privinta. Onorabilul Quran mentioneaza doua situatii in care omul va regreta irosirea timpului.
Prima situatie: Omul va realiza cat de important este timpul cand se va afla in agonia mortii. In acest moment critic, el va invoca o alta sansa si va dori ca moartea sa sa fie amanata macar pentru o foarte scurta perioada. El se va afla intr-o nevoie disperata pentru o a doua sansa de a indrepta ceea ce a pervertit si de a recupera faptele bune pe care le-a ratat.
In acest context, Gloriosul Quran spune:
O, voi cei care credeti! Sa nu va abata averile voastre si copiii vostri de la pomenirea lui Allah! Cei care fac aceasta, aceia vor fi pierduti! Si daruiti din cele cu care v-am inzestrat Noi, inainte ca moartea sa vina la unul dintre voi si sa zica el: ”Doamne, mai da-mi un ragaz pana la un termen apropiat, astfel incat sa fac eu milostenie si sa fiu dintre cei evlaviosi!” (Al-Munafiqun: 9,10)
Oricum, raspunsul la aceasta dorinta ipocrita este ferm si definitiv, asa cum spune Atotputernicul Allah:
Insa Allah nu va mai da ragaz nici unui suflet, daca a venit termenul sau si Allah este bine stiutor a ceea ce faceti. (Al-Munafiqun: 11)
A doua situatie: Omul isi va da seama de importanta timpului si in viata de apoi, atunci cand fiecare va fi rasplatit sau pedepsit potrivit faptelor lui, cand cei buni vor intra in Paradis, iar cei rai vor merge in focul Iadului. Numai atunci isi vor dori locuitorii Iadului sa se intoarca inca o data la viata pentru a fi drepti si pentru a savarsi lucruri bune. Dar, din pacate, acest lucru nu se poate intampla, intrucat ei si-au irosit prosteste sansa de a fi buni, iar acum a venit timpul pentru pedeapsa.
Allah Preainaltul spune:
Iar aceia care nu au crezut vor avea parte de focul Gheenei; nu vor fi ei osanditi ca sa moara, dar nici nu li se va usura chinul lor. Astfel il rasplatim Noi pe fiecare necredincios. Si ei vor striga acolo: ”Doamne, scoate-ne pe noi, caci noi vom savarsi fapte bune, nu asa precum am facut!” “Dar oare nu v-am lasat Noi sa aveti parte de viata lunga pentru ca cel care a vrut sa chibzuiasca sa poata chibzui? Si a venit la voi Prevenitorul. Deci gustati [pedeapsa voastra]! Iar pentru cei nelegiuiti nu este ajutor! (Fatir: 36,37)
Incercarea lor este oprita de aceasta intrebare dojenitoare: “Dar oare nu v-am lasat Noi sa aveti parte de viata lunga pentru ca cel care a vrut sa chibzuiasca sa poata chibzui? Si a venit la voi Prevenitorul.- Surat Fatir: 37
In acest fel, Allah nu a lasat omului nici un motiv pentru nici un fel de scuze, oferindu-i omului destul timp pentru a indeplini poruncile Sale si pentru a se feri de ceea ce El a interzis. Asta ca sa nu-i mai mentionam pe cei care traiesc pana la 60 de ani, pentru ca ei au o multitudine de sanse de a se trezi, de a gasi calea corecta si de a se pocai. Profetul (pbuh) a spus,
“Allah nu lasa nici o scuza omului pe care l-a lasat sa traiasca pana la varsta de saizeci de ani”. (Al-Bukhari)
sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi