Pelerinajul (Al-Hajj) reprezintă unul dintre cei cinci piloni ai Islamului, astfel, împlinirea lui o dată în viață devenind obligatorie pentru fiecare musulman care are această posibilitate.

Musulmanii împlinesc pelerinajul la Mecca, orașul sfânt aflat în Peninsula Arabică. În acest oraș Profetul Muhammad s-a născut și a crescut, în acest oraș se află sfântul sanctuar Ka’ba. Însă acest oraș are o semnificație multiplă pentru musulmani, iar ritualurile pelerinajului amintesc mai mult de urmarea exemplului profetului Avraam și a familiei sale alese. Musulmanii o urmează pe Agar, soția profetului Ibrahim (Avraam) și mama profetului Ismail, când împlinesc Sa’i – ritualul ce presupune mersul în pas grăbit pe porțiunea cuprinsă între colinele Safa și Marwa.

Istorisirea ei ne spune că ea și Ismail au fost primii locuitori ai acelei zone. Ei au fost lăsați acolo de Ibrahim la porunca lui Allah, fiind singuri în acea regiune deșertică lipsită de orice urmă de vegetație, de orice sursă de hrană sau apă. Ismail, micuț fiind și cuprins de sete cumplită în arșița soarelui, plângea neîncetat. Mama lui, Hajar (Agar), a alergat între cele două coline Safa și Marwa în speranța că va găsi apă sau ceva de mâncare. Atunci Allah a făcut ca dedesubtul piciorușelor lui Ismail să izvorască apă. Cuprinsă de uimire, dar și de bucurie extremă, mama lui a încercat să împiedice acea apă să se scurgă prin nisip și a tot spus „zummi-zummi”, ceea ce în limba ei însemna „adună-te, adună-te!”. Se relatează că de atunci, acea apă poartă denumirea de Zam-Zam și ea reprezintă un izvor de apă binecuvântat din care beau toți pelerinii veniți la Casa lui Allah. Această apă și ruga pe care a făcut-o Avraam atunci când i-a lăsat în acel pustiu au făcut ca acel loc să devină din ce în ce mai mult populat și unul dintre mai marile orașe ale deșertului, cu o importanță deosebită.

Ritualul aruncării cu pietre la cei trei stâlpi aflați pe platoul de la Mina face parte tot dintre ritualurile ce ne amintesc de profetul Avraam. Se relatează că acestuia Dumnezeu i-a poruncit să-și sacrifice unicul fiu de atunci, Ismail, pentru a-i încerca credința. Satana a încercat să îl determine pe profet să ducă la îndeplinire porunca lui Allah și i s-a arătat de trei ori pe drumul către locul în care avea să îl sacrifice. Conștientizând viclenia lui Șeytan, Avraam a aruncat cu pietricele în el. Musulmanii urmează modelul acestui profet, iar la Mina, în acele locuri în care profetul Avraam a aruncat cu pietricele, pelerinii aruncă și ei, pietruindu-l pe Satana într-un mod simbolic.

Ritualul sacrificării unuia dintre animalele poruncite de Allah face parte tot din tradiția rămasă nouă de la profetul Ibrahim. El a fost supus unei încercări foarte mari, Allah poruncindu-i să-și sacrifice unicul fiu de atunci. Ismail, un copil deosebit, viitor profet al lui Dumnezeu, l-a încurajat pe tatăl său să asculte porunca lui Allah, însă îngeri trimiși de EL i-au adus un animal pentru a fi sacrificat în locul băiatului. În prima zi a Sărbătorii Sacrificiului, musulmanii urmează acest ritual amintind mereu și mereu de istorisirea acestor doi profeți și de semnificația sacrificiului. Astăzi pelerinii se pot bucura de serviciile puse în acest scop de organizatorii Hajj-ului și nu sacrifică personal acele animale, ci ele sunt sacrificate în condiții excelente, conform ritualurilor islamice, în spații special amenajate, carnea lor fiind împărțită săracilor din lume.

Pelerinajul este un stâlp al Islamului, iar împlinirea lui este obligatorie pentru cei care au această posibilitate. Însă musulmanii privesc dincolo de aceste ritualuri și meditează la semnificația profundă pe care o au ele, la înțelepciunea din spatele acestui mare eveniment din viața cuiva și la credința profundă în unicitatea lui Dumnezeu a profeților Avraam, Muhammad și a tuturor trimișilor Lui. Mesajul de pace și unitate pe care îl transmite fiecare dintre aceste ritualuri, egalitatea între oameni indiferent de originea lor rasială, etnică, de gen și de orice altă natură, apropierea extraordinară de Allah, Atotcreatorul, duce la un sentiment de împlinire și desăvârșire a personalității islamice a fiecărui musulman aflat în pelerinaj în acele locuri sfinte.